Lorenz spune ca sociabilitatea sacalului este mult mai accentuata decat cea a lupului.El nu se teme precum lupul, de apropierea omului.Aceasta dorinta innascuta de intovarasire a contribuit decisiv la domesticirea sa.Rasele de catei descendente din lup manifesta o tendinta mai pronuntata spre individualism si independenta.Tot ascendenta de tip sacal ar putea explica dusmania dintre caine si lup.
Ea exista cum am vazut intre cateii sacal si cateii lup.Un motiv in plus sa fie mai puternic exprimata intre caine, ca entitate-specie si lup.Si mai este ceva.Cainele, fiind cel mai vechi animal domestic, si-a legat aparitia de cea a omului.Ori, dupa cate stim astazi, formarea omului s-a produs in Africa, in zone in care neamul sacalilor era foarte raspandit.
Acest lucru pare a-l fi intuit si Lorenz atunci cand in primul capitol al cartii sale despre catei si pisici, intitulat:"Cum s-a pornit (probabil) la drum", imagineaza un scenariu al domesticirii cainelui, scenariu ce aminteste, prin atmosfera, episodul "Zorile omenirii" din filmul lui Stanley Kubrick "2001 - O odisee spatiala".Spre deosebire de acest episod, scenariul lui Lorenz nu contine nici un element S.F.El prezinta numai in mod p[recipitat evenimentele, ca intr-o filmare accelerata.Vedem cu ochii mintii, citind paginile lui Lorenz, o campie cu ierburi inalte printre care inainteaza un mic grup de oameni, sumar imbracati, asemanator fizic cu cei de astazi, dar comportandu-se ca niste animale haituite.Cu o luna in urma, alte triburi mai puternice i-au alungat pe acesti oameni de pe teritoriul lor de vanatoare, cu care se familiarizasera, si acum, infricosati si dezorientati, ei ratacesc prin locuri straine, incercand sa vaneze ceva, pentru a supravietui, si sa se apere pentru a nu fi vanati.
Dar frica din timpul zilei este o nimica toata de groaza ce-i cuprinde o data cu caderea noptii, cand incepe domnia nestanjenita a fiarelor ce insfaca regulat cate un copil, un barbat, sau o femeioe care, din slabiciune sau imprudenta, adorm pe marginea taberei, acolo unde lumina si caldura focului nu mai au puterea sa biruie intunericul si raceala noptii.Oamenii pun desigur supraveghetori, dar si pe acestia ii fura adesea somnul, cand nu-i rapesc la propriu, animalele de prada.
In vechiul teritoriu, oamenii se odihneau in jurul focului, se bucurau, fara sa stie, de o paza suplimentara, asigurata de ceata de sacali care ii insoteau peste tot, pentru a se hrani cu ramasitele animalelor vanate.Noaptea, sacalii, formau un fel de centura de siguranta in jurul taberei, orice apropiere a unui animal fiind anuntata de latraturile lor scurte si ascutite.Totusi, oamenii nu intelesesera avantajul acestei simbioze.Orice sacal ce indraznea sa se aventureze mai aproape de foc era gonit cu pietre sau gesturi amenintatoare, caci nu meritau sa se risipeasca pe ei sageti sau sulite ce se confectionau cu atata truda.Acum, in aceste tinuturi neospitaliere, oamenii simteau ca le lipseste ceva.Abia la auzitul tipatului unui sacal, in noapte, si-au dat sema ce: acel strigat familiar le-a trezit deodata in suflet un sentiment placut de liniste si siguranta.Atunci individul alfa al hoardei umane, un om tanar, puternic, cu o frunte mai inalta decat a celorlalti, a facut inconstient un gest de o importanta incalculabila in preistoria si istoria omenirii, gestul care avea sa insemne nasterea speciei Canis familiaris: a rupt din cadavrul unui animal vanat o bucata de piele de care mai atarna ceva carne si a aruncat-o jos, pe pamant.
Dupa cateva sute de metri, seful repeta gestul, in ciuda protestelor generale ale membrilor hoardei, care nu pricepeau rostul acestei risipe inutile de hrana.Dar iata, vine din nou noaptea.Si rodul intuitiei geniale a individului alfa va fi cules de intreaga ceata.Este momentul preistoric pe care il vom reda cu cuvintele autorului:
"S-a innoptat.Focul arde si Seful porunceste inca o data sa fie liniste.Se aude un zgomot de oase rontaite, si deodata lumina flacarilor lasa sa se intrezareasca in apropiere un sacal, pe punctul de a se delecta cu o bucata de carne.Din cand in cand, inalta capul, nelinistit, in directia oamenilor, dar cum nimeni nu se clinteste, se intoarce la cina sa.Toti il privesc in tacere.Este intr-adevar momentul ce marcheaza inceputul unei epoci: pentru prima data un animal folositor a fost hranit de catre om...Cand, in cele din urma, toti se intind spre a dormi, o fac cu un sentiment de siguranta pe care de multa vreme nu l-au mai incercat."
